Crama Mircești
Piatră, țiglă, dealuri cu vie. Cea mai atmosferică ședere mică din vestul țării.
- Cazare
- Restaurant
- Nunți
cheesy.nowCele la care ne-am trimite un prieten, apoi restul țării, într-o ordine care chiar ajută.
Mai mici, mai lente, mai arătoase. Celebrele sunt alt capitol.
Piatră, țiglă, dealuri cu vie. Cea mai atmosferică ședere mică din vestul țării.
Lemn, pădure, foc. Experiența moldovenească pe care o vrei când nu vrei un château.
Contra-punctul lui Purcari: mic, beci din secolul XIX, stejar moldovenesc.
De la strugure la sticlă, apoi masă și noapte pe vie. Un sejur, nu o fotografie.
Vinul e jumătate din vizită. Cealaltă e masa găgăuză, într-o cramă de familie.
Arhitectură contemporană pe dealurile Codrului. Pentru o noapte lentă, nu pentru un beci industrial.
Fără mașină. Tot o cramă adevărată.
Prima cramă urbană din Moldova. Vin serios, fără să ieși din Chișinău.
↗Producție minusculă în oraș. Pentru cine a văzut deja Cricova și vrea scara inversă.
Povestea pe care o așteaptă cine vine prima oară.
Orașul subteran. Dacă e prima dată în Moldova, de-asta mergi.
Celălalt oraș subteran. Scara e povestea, plus Colecția de Aur.
O mină de calcar transformată în beci, la o aruncătură de Orheiul Vechi.
O jumătate de zi, sau o noapte dacă ai mintea să rămâi.
Weekendul ușor lângă Chișinău: vin, masă moldovenească și cazare pe loc.
Cel mai complet sejur vinicol de lângă Chișinău: arhitectură, masă, noapte.
Beci clasic, restaurant și divin — o jumătate de zi ușoară din Chișinău.
Ice Wine, Botrytis, kosher — pentru cine vrea stiluri rare, nu peisaj de weekend.
Arhitectură contemporană pe dealurile Codrului. Pentru o noapte lentă, nu pentru un beci industrial.
Resort lângă Orhei, ușor de legat de Orheiul Vechi.
Lemn, pădure, foc. Experiența moldovenească pe care o vrei când nu vrei un château.
Foarte mic, poveste de vinificator, Floricica. Locul care face lista să pară locală.
Merită să ieși din oraș pe bune.
Conacul din 1827. Destul de departe încât noaptea pe loc are mai mult sens decât graba înapoi.
De la strugure la sticlă, apoi masă și noapte pe vie. Un sejur, nu o fotografie.
Contra-punctul lui Purcari: mic, beci din secolul XIX, stejar moldovenesc.
Degustare în curtea familiei, cu vinificatorul aproape. Asta face un ghid să pară ales.
Producător de familie, trei generații. Util într-un ghid complet, nu ca stop garantat.
↗Zile, nu o sâmbătă.
Mai interesant pentru cineva căruia îi pasă de vinuri decât de un resort.
Producător respectat, cu beciuri adânci. Nu e un stop turistic gata împachetat.
↗Vinul e jumătate din vizită. Cealaltă e masa găgăuză, într-o cramă de familie.
Producător istoric din sud. Mai de știut decât de vizitat, până confirmi accesul.
↗Crama care reînvie soiuri aproape uitate. Mai bună poveste decât încă o degustare generică.
Vin plus peisaj: Lunca Prutului de Jos. Prea departe pentru o zi din Chișinău.
Piatră, țiglă, dealuri cu vie. Cea mai atmosferică ședere mică din vestul țării.